chiar am ajuns grav?

Am fost intrebata intr-o vara „Cum ai ajuns sa ascult rock si punk? Cum am ajuns asa grav”.
Si acum realizez ca am ajuns bine. Nu spun foarte bine pentru ca stiu ca nu este cazul pentru un „foarte bine”, pentru ca mai am de asteptat pana la momentu’ meu „de glorie”. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Vreau sa vorbesc despre cat de bine am ajuns eu si cat de prost voi.
Cum voi ati ajuns din sakira sa ascultati guta, salam si alte „specimene esuate”. Cum voi purtati fuste scurte, „noi” blugi lasati si dese ori „jegosi”, voi aveti lanturi de aur la gat, in timp ce noi „lanturi de catel” la pantaloni, voi stati la colt si barfiti in timp ce noi suntem la un concert, voi va „indragostiti” de alea cu „tate” mai mari, noi de baieti cu ceva in cap nu numai in p*la,voi mancati seminte, noi decat seminte mai bine nimic, voi ajungeti pe DN1, noi intr-o facultate.. lista e lunga si e prea tarziu sa mai gandesc... ideea la care am vrut sa ajung e „voi va chinuiti sa fiti ca noi, noi suntem la un stadiu la care voi nu veti ajunge, nici macar cu gandul”
*Asa ca sa vedeti cata ura am pentru voi...